Condiții speciale de colectare și eliminare a deșeurilor veterinare

Condiții speciale de colectare și eliminare a deșeurilor veterinare

În rândurile de mai jos îți vom prezenta câteva informații de interes general despre deșeurile veterinare și gestiunea lor.

Ce sunt deșeurile veterinare?

Deșeurile veterinare sunt reziduuri rezultate în urma sacrificării animalelor pentru consumul uman, în fluxul producţiei de alimente de origine animală, în cursul eliminării animalelor moarte și în cadrul măsurilor de control al bolilor.

Tehnic, conform Regulamentului CE Nr. 1069/2009, aceste deșeuri poartă numele “Subproduse de origine animală Nedestinate Consumului Uman”, de unde și abrevierea SNCU.

Cum / de unde apar deșeurile veterinare?

Principalii generatori de SNCU sunt:

– Abatoarele, măcelariile, unitățile de preparare a cărnii (părți impropii consumului uman: copite, coarne, piei/blănuri etc.);

– Fermele pentru creșterea animalelor: ovine, suine, bovine, animale sălbatice pentru blană (de exemplu, vulpi argintii) sau carne (struți, iepuri etc);

– Primăriile cu gospodării private care cresc animale pentru carne/lapte/ouă, iar animalele suferă decese;

– Hotelurile, restaurantele, cantinele, denumite generic HoReCa, care generează alimente neconsumate;

– Marile lanțuri de supermarketuri, care generează alimente ajunse la termenul de expirare;

– Grădinile zoologice și circurile generează mâncarea neconsumată de la animale și animale decedate;

– Cabinetele de tratament pentru animale de companie generează părți anatomice rezultate în urma intervențiilor medicale și corpuri întregi;

– Instituțiile de cercetare științifică ce folosesc animale pentru testarea unor produse farmaceutice/cosmetice (cobai).

E vreo diferență de periculozitate între deșeurile de origine animală?

Da. Clasificarea SNCU este facută de Regulamentul (CE) nr. 1774/2002, existând trei categorii pentru subprodusele de origine animală, în funcţie de gradul de risc implicat. SNCU se păstrează, transportă și elimină pe categorii diferite, în mod separat unele de altele, în special dacă astfel de reziduuri sunt derivate din materiale destinate consumului uman.

O gamă largă de subproduse de origine animală este utilizată în mod curent în sectoare de producţie importante, cum sunt industria farmaceutică, industria furajeră sau cea a pielăriei. Dincolo de aceasta, Regulamentul evocat mai sus a introdus principiul de a nu hrăni animalele de fermă cu materiale care prezintă un risc important, conform căruia materialele ce provin de la animale nu trebuie să constituie hrană pentru animale aparţinând aceleiași specii. Pe scurt, da, deșeurile veterinare sunt de diverse tipuri și trebuie destionate în mod diferit.

Cum se elimină, sigur și legal, deșeurile veterinare?

În prezent sunt acceptate la nivel european următoarele metode de eliminare a SNCU:

– ca deșeuri, prin incinerare;

– prin sterilizare sub presiune, cu marcarea permanentă a materialului rezultat;

– într-o rampă de gunoi autorizată, doar în urma prelucrării prin sterilizare sub presiune în prealabil și marcaj permanent al materialului rezultat;

– prin coincinerare cu recuperare de energie termică/electrică;

– pentru fabricarea îngrășămintelor organice sau a amelioratorilor de sol;

– transformat în compost sau biogaz

– utilizat în calitate de combustibil pentru combustie;

Tehnologiile nou apărute au lărgit posibilităţile de utilizare a subproduselor de origine animală sau a produselor derivate într-un număr mare de sectoare de producţie, în special în scopul producerii de energie, conform principiului ”waste-to-energy”.

Cu toate acestea, utilizarea acestor noi tehnologii ar putea crea riscuri sanitare dacă nu sunt gestionate cu responsabilitate din partea operatorilor economici.

Cum stăm cu eliminarea SNCU în România ?

I. Câteva cifre

Conform datelor aflate pe site-ul Autoritătii Naționale Sanitar-Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA), în România există 262 colectori si transportatori de SNCU, 15 procesatori prin sterilizare sub presiune și 33 eliminatori prin incinerare/coincinerare. Organele statului ce autorizează și controlează activitatea firmelor colectoare, transportatoare și eliminatoare de SNCU sunt: ANSVSA, Direcțiile Sanitar-Veterinare, Agențiile pentru Protecția Mediului, alături de Garda Națională de Mediu și de Direcțiile de Sănătate Publică.

II. Unde e loc de îmbunătățiri în gestionarea și eliminarea SNCU

a. O situație frecventă în România, ce contravine legislației de mediu, este incinerarea SNCU provenite din lanturile de supermarket în incineratoare pentru deșeuri veterinare autorizate de către Direcțiile Sanitar-Veterinare. Aceste incineratoare nu îndeplinesc condițiile minime de dotare, limitele de emisii impuse de Legea 278/2013 și nu sunt destinate incinerării plasticului cu care protejăm mezelurile și alte produse alimentare de oricine animală, ori a recipienților din plastic în care se ambalează produsele lactate.

b. Unele Primării care au avut cazuri de decese in rândul animalelor domestice au refuzat încheierea unui contract cu firmele de incinerare, ajungând să îngroape animale moarte pe islaz, în condiții și locuri complet improprii, cu riscul contaminării pânzei de apă freatică.

c. Deși cantitatea SNCU relevantă este generată de lanțul HoReCa, există o derogare a ANSVSA prin care cantitățile mai mici de 20 kg generate săptămânal pot fi depozitate direct pe gropile de gunoi, fără tratament prealabil. Acest lucru crează riscul ca o uriașă cantitate de SNCU să ajungă direct pe groapă, existand pericolul infestării pânzei de apă freatica, precum și a îmbolnăvirii animalelor ce se hrănesc cu resturile din gropile de gunoi: câinii comunitari, ciorile, pescărușii, șobolanii. Acestea, la rândul lor, pot transmite bolile animalelor crescute pentru consum uman.

d. Există în România practica de a da spre consum adăposturilor de animale comunitare deșeuri SNCU provenite de la supermarketuri. Ce se întâmplă cu ambalajele de plastic infestate, rezultate în urma consumului? Realitatea este că ajung în gropile de gunoi, putând da naștere unor epidemii în rândul animalelor.

De ce este necesară gestionarea specială a acestor deșeuri?

Vietile a milioane de oameni si animale s-au irosit în urma epidemiilor de febră aftoasă, răspândirea encefalopatiilor spongiforme transmisibile, precum encefalopatia spongiformă bovină (ESB). În ultimele două decenii omenirea s-a confruntat cu mai multe epidemii sau chiar pandemii provocate de animale, unde gestionarea improprie a deșeurilor veterinare a potențat riscul contagiunii, iar cea corectă l-a diminuat – boala vacii nebune, epidemia de SARS, gripa porcină sau cea aviară. De asemenea, s-a constatat apariţia dioxinelor în produsele furajere ce au ajuns din consumul alimentar al animalelor în corpul uman, provocând boli grave, inclusive cancer, și au arătat consecinţele utilizării improprii a anumitor subproduse de origine animală asupra sănătăţii publice și animale.

În loc de concluzie

Indiferent de originea lor, SNCU constituie un risc potenţial pentru sănătatea publică, pentru cea animală, precum și pentru mediu. Acest risc trebuie controlat prin direcţionarea acestor produse către mijloace de eliminare sigure sau prin utilizarea lor în scopuri diferite, cu condiţia aplicării unor măsuri stricte care să reducă sau chiar elimine riscurile sanitare în cauză.

Cu asta ne ocupăm noi aici, la Stericycle.