Traseul corect al deșeurilor de origine animală

În ciuda nivelului de trai destul de scăzut din România, peste două milioane de tone de produse alimentare ajung anual la gropile de gunoi din țara noastră. Ocupăm locul al nouălea în topul celor mai risipitoare țări din Uniunea Europeană și, spre desosebire de alte state europene, nu reușim să implementăm măsuri pentru reducerea risipei alimentare.
Autoritățile românești sunt încă în etapa căutării de soluții și, până în acest moment, nu s-a făcut nimic concret. După două suspendări ale intrării în vigoare, legea risipei alimentare a fost din nou amânată în iulie 2018, noul termen avansat pentru punerea în aplicare fiind 1 februarie 2019. Măsurile de prevenire a risipei alimentare incluse în lege sunt donarea sau vânzarea cu preț redus de către operatorii din domeniul agroalimentar a produselor aflate aproape de termenul de expirare, dar și eliminarea corespunzătoare a subproduselor de origine animală.
Cine generează subprodusele de origine animală?
Într-adevăr, nu doar risipa reprezintă o problemă în cazul reziduurilor provenite de la supermaketuri sau din HoReCa, ci și felul în care sunt „abordate“ deșeurile de origine animală, în așa fel încât să nu existe riscuri pentru sănătatea publică. Până la implementarea măsurilor viabile și coerente de reducere a cantității de deșeuri alimentare, se pot face lucruri în acestă a doua direcție: eliminarea deșeurilor de origine animală conform legislației în vigoare.
În afară de alimentele provenite din HoReCa sau din marile lanțuri de magazine, în această categorie de deșeuri intră o mulțime de alte tipuri de reziduuri alimentare. Per ansamblu, aceste deșeuri de origine animală sunt desemnate drept SNCU, un acronim pentru „subproduse de origine animală nedestinate consumului uman“. Sintagma este valabilă și în cazul produselor alimentare din carne și derivate din animale (lapte, iaurt, brânză, ouă) comercializate de supermaketuri sau HoReCa și care sunt aproape de termenul de expirare, pentru că, odată expirate, acestea nu mai pot fi consumate de către populație.
O definiție a SNCU este: totalitatea reziduurilor rezultate în urma sacrificării animalelor pentru consumul uman, în fluxul producţiei de alimente de origine animală, în cursul eliminării animalelor moarte și în cadrul măsurilor de control al bolilor provenite de la animale. Câteva exemple de alți generatori de SNCU sunt abatoarele, măcelăriile, unitățile de preparare a cărnii, fermele pentru creșterea animalelor, grădinile zoologice etc.
Care sunt riscurile gestionării necorespunzătoare a deșeurilor de origine animală și cum se elimină corect acestea aflați citind articolul următor.